Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘soundtrack’

let them hate me, hit me, hurt me, nail me to their tree

Tracklist:

Disc 1

1. Overture
2. heaven On Their Minds
3. What’s The Buzz?
4. Strange Thing, Mystifying
5. Everything’s Alright
6. This Jesus Must Die
7. Hosanna
8. Poor Jerusalem
9. Pilate’s dream
10. The Temple
11. I Don’t Know How To Love Him
12. Damned For All Time

13. Blood Money

Disc 2:

1. The Last Supper
2. Gethsemane
3. The Arrest
4. Peter’s Denial
5. Pilate And Christ
6. Hosanna
7. King Herod’s song
8. Can We Start Again Please
9. Judas’s Death
10. Trial Before Pilate
11. Superstar
12. The Crucifixion
13. John 19:41- Orchesta

Acesta este mult mai mult decat un simplu album muzical, dupa cum probabil ca stiti. Jesus Christ Superstar a fost primul musical de pe Broadway dedicat in intregime muzicii rock, realizare revolutionara la acea vreme. De asemenea este una dintre primele opere rock in adevaratul sens al cuvantului, alaturi de Tommy a celor de la The Who. Jesus Christ Superstar a fost interpretata si reinterpretata de atatea ori incat este imposibil de spus care e cea mai buna varianta, fiecare dintre ele avand meritele sale. Insusi Ian Gillan de la Deep Purple este prezent in rolul lui Isus in interpretarea originala, si ramane unul dintre cei mai buni interpreti ai rolului, alaturi de Steve Balsamo. Cat despre antagonistul sau Iuda, el a fost interpretat genial de Carl Anderson in filmul din 1973. Printre artistele notabile care de-a lungul timpului au interpretat rolul Mariei Magdalena se numara si Sarah Brightman.

Albumul relateaza povestea lui Isus, concentrandu-se pe perioada dinaintea mortii sale, si pe relatia conflictuala dintre el si Iuda. interpretata, ce-i drept, mai liber decat o prezinta textele biblice. Cu toate acestea naratiunea si dialogul respecta indeaproape Evangheliile, mult mai mult decat lasa sa se inteleaga titlul operei, care probabil ca le-a creat multor credinciosi o parere gresita in legatura cu continutul. De fapt, nu este nimic blasfemiator sau batjocoritor la adresa crestinismului si a lui Hristos. Este mai degraba o interpretare moderna a textului biblic, si atat crestinii cat si cei de alte confesiuni sau convingeri pot sa se bucure de ea in egala masura. Calitatea principala a unei opere de arta autentice este deschiderea la cat mai multe interpretari, iar Jesus Christ Superstar sta foarte bine la acest capitol. Finalul nu este unul cu happy-end, de Hollywood, insa este unul deschis oricarei interpretari. Multi crestini il critica, deoarece considera ca omiterea Invierii este un refuz de recunoastere a divinitatii lui Hristos. Pe acestia ii invit sa citeasca Blaga, si sa se elucideze in legatura cu corola de minuni si celelalte chestii invatate prin liceu.

Din punct de vedere compozitional, avem de a face cu ceva mult peste media albumelor pe care eu cel putin obisnuiesc sa le ascult, se cunoaste imediat mana unor profesionisti (Andrew Lloyd Webber si Tim Rice, cunoscuti si pentru alte musicaluri precum Evita). Se pune accentul evident pe performanta vocala, insa instrumentalele sunt extrem de variate, chitara electrica si alte instrumente moderne intersectandu-se deseori cu orchestra simfonica, rezultatul fiind unul neasteptat de reusit. Punctul culminant este monologul lui Isus in gradina Ghetsimani, care (in variantele in care este foarte bine interpretat) poate produce fiori pe sira spinarii (un exemplu marca Steve Balsamo aici ).

Pe scurt, Jesus Christ Superstar ofera o auditie care combina calitatea muzicii clasice cu energia muzicii rock, si a avut o contributie importanta la vremea sa la revitalizarea musical-ului. 40 de ani mai tarziu, continua sa aiba succes in randul audientelor de varste si convingeri cat se poate de diferite. Desigur, simpla auditie a albumului nu se compara cu forta pe care au avut-o multe dintre punerile sale in scena, insa ii acord nota 9/10 , singurul lucru pe care i-l reprosez fiind ca multe dintre momentele sale nu se apropie de intensitatea si genialitatea lui Gethsemane.

pentru incheiere va las in compania lui Sarah Brightman:

Read Full Post »

julee

Pe Julee Cruise o ştie toată lumea. Dar poate numele i-l vedeţi pentru prima oară. V-aţi lămuri dacă aş spune “Twin Peaks” ? Albumul acesta este o mostră de dream pop, în spatele căreia se află Angelo Badalamenti – compozitorul, producătorul şamd. Luate separat, unele piese sunt superbe (Falling, Into the Night, The Nightingale, The World Spins), însă albumul ca întreg cade într-o monotonie de cântec de leagăn. Poate acesta-i e şi scopul. Cum altfel poţi ajunge la vise? Totuşi, cred că e mult mai interesant să asculţi albumul cu gândul la Twin Peaks. “Darkness” e un laitmotiv, atât al filmului, cât şi al creaţiei lui Badalamenti. Dar de ce am asculta albumul acesta mai mult decât cel cu coloana sonoră a filmului? Răspunsul meu ar fi: pentru că aici avem vocea lui Julee Cruise. Pe tot albumul. O voce plăpândă, tânguitoare, înceţoşată, care până la urmă te-ar putea trezi singur într-o pădure, cântându-ţi duios neputinţa. Ascultaţi-l singuri.

Read Full Post »