Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘rap’

oprisan

In domeniul hip-hopului avem o groaza de candidati pentru  Ochiul Maro al muzicii romanesti. Va trebui sa ne limitam insa numai la cativa, lasand la o parte numele prea sonore precum BUG Mafia, desi ar avea si ei un cuvant de spus in topul asta. La fel, va trebui sa ii lasam la o parte cu tristete si pe baietii de la Delikt, pe care i-am premiat deja la o alta categorie. Vin insa din urma o groaza de tineri entuziasti si…hmm…talentati.

Cele 3 premii sunt de data aceasta completate de o mentiune,care i se acorda celebrului (la el in sufragerie) rapper bihorean: Ciuraru din Astileu! Cel care reprezenteaza cel mai bine Romania si judetul Bihor!

dupa aceasta mica incursiune in rapul bihorean, va ofer PREMIUL 3….

V-ati gandit vreodata cum ar fi daca Sisu si Puya s-ar pocai? Baietii pe care urmeaza sa ii auziti sunt practic clonele neoprotestante ale celor 2 „familisti”, care au renuntat la droguri si la viata de strada in favoarea Bibliei. Sau cel putin asa zic ei, ca vin din strada. Si poarta haine largi, deci e clar. Nu stiu Dumnezeu cum se simte cand i se aduc asemenea osanale (probabil el e dj-ul lor omniprezent si omniscient), dar bietul 2pac cu siguranta se invarte in mormant. Pocaitii on the mic!

Iata-ne ajunsi la momentul cel mai dificil…e vorba de doua nominalizari care e aproape imposibil sa fie separate ca valoare. Din acest motiv cu greu le acord PREMIUL 2 baietilor de la BRIGADA A.M. Viitorul rapului romanesc suna bine! Ia ascultati si voi ce flow au:

Se zvoneste ca trupa ar avea un al treilea membru , si mai renumit.

Iar acum, momentul adevarului. Ochiul Maro i se acorda domnului…RECHINU‘!!! (sau omu zapezilor sau cum dracu il cheama).

Iata in sfarsit o piesa cu mesaj. Eu propun sa isi puna toti parlamentarii cele 4 scanduri, plus cuiul, in declaratia de avere…ca nu se mai poate asa.

(to be continued)

Anunțuri

Read Full Post »

Deceneu - Operatiunea monstru

atac dj-i cu hernie de compact-disc

Tracklist:
1. 7 zile
2. Copii
3. Sigur si precis
4. Operatiunea Monstru
5. Nu de altceva

In ciuda expunerii relativ reduse la publicul larg, Deceneu si-a facut cu siguranta loc printre legendele hip-hopului autohton. Debutul si l-a facut in cadrul Ghetto-Dacilor, unde si-a facut cunoscute pentru prima oara calitatile de mc si DJ  (pentru ca omul e polivalent). Ghetto-Dacii au avut insa o existenta efemera, iar in 2001 Deceneu isi lanseaza primul (si singurul pana la ora actuala) abum solo, denumit Operatiunea Monstru dupa filmul cu acelasi nume.

5 piese si o durata totala de aproximativ 17 minute ii sunt de ajuns lui Deceneu sa faca o radiografie completa a culturii hip-hop din Romania. Albumul este intr-un fel un manifest, autorul insusi spunand ca scopul sau a fost „corectarea imaginii hip-hop din România, care în prezent este mica si rasturnata”. E greu de zis insa daca telul indraznet a fost cu adevarat atins.

Un aspect pozitiv al „scurtimii” albumului este evident: calitatea celor 5 piese propuse depaseste cu mult media albumelor de gen din Romania. Piesa care da titlul albumului a ramas fara indoiala printre preferatele rapperilor de la noi, ceea ce nu inseamna ca celelalte 4 sunt mai prejos. Preferata mea este Nu de altceva, probabil cea mai caterincoasa. Jocurile de cuvinte si rimele sunt cu o clasa peste ce ne-au obisnuit trupe precum Parazitii. Si mesajul este intotdeauna acolo. Flagelarea hip-hopperilor fara nimic de zis ocupa un spatiu important pe disc, si desi e o tema foarte des intalnita (mai ales la trupe precum Ghetto-Dacii si RACLA), Deceneu reuseste sa evite cliseele.  „Crezi ca o trupa de dublaje/Inerta la mesaje/ajunge fara viraje/pe coperta la Avantaje?”… versuri livrate in stilul vocal inimitabil cu care ne-a obisnuit.

Fara sa aiba un impact prea mare in „mainstream”, albumul a facut si face in continuare furori in „sub”. Era de asteptat. Trist este insa ca au trecut ani de zile si unul dintre cei mai talentati rapperi romanesti nu da semne ca ar dori sa isi continue cariera discografica. Speranta insa moare ultima.

Rating: 8/10

Read Full Post »

de pe albumul „Veriga lipsa” (1999). Atentie, continut explicit :p

Read Full Post »

cctp

suferinzi, in jurul meu vad numai suferinzi ca mine, parca alerg printre oglinzi


Tracklist:
1. Suferinzi
2. Templul Suferintei
3. Recidivisti (feat. R.A.N.-S.)
4. Ologii Mintali
5. Skit
6. Meloterapie La Nervoticus Anxios
7. E Foamete…
8. Anarhia (feat. Cargo)
9. Cei Care Te Calca Pe Cap
10. Estenest
11. Zecimale (feat. Getto Daci)
12. Aducere Aminte
13. La Fix
14. Zero
15. Lucidarta

Hip-hopul romanesc este ceva fascinant. De chestia asta m-am convins, in ciuda faptului ca nu sunt un mare fan al genului. Poate ca mi se pare mie, insa cred ca intr-o anumita masura e singurul gen muzical importat de peste ocean care a fost asimilat in mod extrem de natural in cultura urbana de la noi. Adica, pana si trupe ca BUG mafia au (sau mai bine zis AVEAU) un iz de autenticitate. Poate pentru ca ghetourile de la noi sunt la fel de autentice ca ale lor?

Genul a intregistrat un mare „boom” in popularitate odata cu aparitia postului  „atomic – tvklumea” la sfarsitul anilor 90. Trupe precum BUG mafia si La Familia au devenit idoli pentru milioane de „baietasi” si „baietei”. Insa multi uita de unde a pornit totul. Si totul a pornit de la RACLA. In 95 aparea primul album de hip-hop romanesc: „Rap-sodia efectului defectului”, datorat celor doi frati, Rimaru si Clonatu.

In 97 cei doi lanseaza al doilea album, care poate fi considerat fara nici o grija unul dintre cele mai bune produse ale hip-hopului autohton. Impartit in 2 parti: prima este o metafora cutremuratoare pentru romania pre/post decembrista si reprezinta punctul culminant al trupei pe plan artistic, dupa parerea mea. Cuvintele sunt puternice si „lovesc adanc” (asa cum spun si ultimele litere din numele trupei). Piesa remarcata e „Templul suferintei”, care descrie un tablou mai sumbru si mai macabru decat ceea ce multe trupe black metal au reusit vreodata. Numele tarisoarei noastre nu e mentionat nici o secunda pe parcursul ei, insa e mai mult decat evident pentru orice roman care a trait in tara asta in ultimii 15 ani, despre ce e vorba. Celelalte piese sunt mai putin metaforice si mai la obiect, insa descriu aceeasi realitate cotidiana vecina cu agonia din perioada de „tranzitie” („Suferinzi”, „Recidivisti”, „E foamete”). Nu cred sincer ca vreun artist al perioadei a mai reusit sa o surprinda la fel de bine.

Cea de-a doua parte a albumului e rezervata „initiatilor” si se refera in mare masura la probleme intestine ale rapului romanesc. Piesa „Zecimale” se remarca prin punerea la zid a hip-hopperilor fara nimic de zis, BUG mafia fiind nominalizati, cu ani buni inainte sa ajunga un fenomen comercial.

Un alt punct forte al albumului il reprezinta colaborarile cu alti artisti. Vexxatu si cativa Ghetto-Daci au aparitii inspirate. Si sa nu uitam piesa care pentru noi e echivalenta cu „Walk this way” varianta Aerosmith&Run DMC. e vorba desigur de „Anarhia”, colaborarea RACLA-Cargo, care suna destul de bine. Nu se ridica la valoarea lirica a altor piese RACLA dar are meritul de a fi creat un precedent,  preluat de Vita de vie, Luna Amara, Parazitii etc.

Eu as recomada acest album oricui este interesat de o introducere in hip-hopul romanesc. Nu ala de l-am vazut noi pe tvklumea cand eram pustani, ci ala adevarat.

Rating: 8/10

Read Full Post »