Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘progresiv’

confuzz

suntem toti o apa si-un pamant


Tracklist:
1. Bara Bara Gol Gol
2. Aievea
3. 1000 De Chipuri
4. Vorbe-n Vant
5. Miez De Zi
6. La La La
7. Cain
8. The Mirror And The Window
9. New Old Day
10. Nightflight
11. After The End Of The World

Se pare ca aducerea lui Dan Byron pe postul de vocal a fost mutarea propice pentru a ii aduce pe Kumm in prim-planul muzicii alternative de la noi. Prezenta lui Byron a adus carisma care lipsea trupei la nivelul vocalului si a umplut parca un gol. Stilul trupei s-a schimbat de asemenea destul de mult o data cu venirea sa, insa nu stiu in ce masura ar trebui sa pun aceasta schimbare de directie pe seama lui.

Inca de la primele piese se constata ca se pune accentul pe bas parca mai mult decat pana acum, multe dintre ele fiind caracterizate de sunetul acestuia (Miez de zi, exemplul cel mai bun in sensul asta, alaturi de 1000 de chipuri) . Saxofonul in schimb are prezente mai discrete, iar chitara ramane undeva in spate, cu interventii solistice rare dar de bun-gust, lucru atat de rar in rockul nostru romanesc incat merita apreciati baietii de la Kumm si pentru asta.

Albumul este practic impartit in doua: prima parte contine piese mai antrenante, poate un pic comerciale, si cantate in romana. Majoritatea acestora au facut furori si au introdus pe Kumm publicului (mai) larg, cel mai mare succes comercial al trupei fiind probabil 1000 de chipuri. Cea de-a doua parte a albumului este cantata in englezeste, in traditia primului album, si contine piese mai introspecte, mai „de atmosfera”. In engleza sau in romana, versurile raman ceea ce ne asteptam de la Kumm, adica abstracte, uneori chiar inspirate.

Un album bun, poate un pic mai comercial si mai putin „jucaus” decat primul, dar se ridica usor la nivelul acestuia. I-as putea reprosa lipsa de forta in anumite momente, si i-as mai reprosa (lui Byron in special), piesa La La La, care ar fi sunat mult mai bine (dupa parerea mea) fara distorsionarea digitala a vocii. Inteleg motivul, dar scopul nu cred ca a fost atins. Nu suna mai sinistru, ci doar mai aiurea, si Byron avea capacitatea vocala de a scoate ceva fain din piesa aia (care liric vorbind era promitatoare).

Piese recomandate: 1000 de chipuri (se putea!?), Miez de zi, Vorbe-n Vant, The mirror and the window

Rating: 7,4/10

Read Full Post »

compusa si interpretata de Richard Wright (1943-2008)

RIP

Read Full Post »

Kumm - Moonsweat March

all the forms become uniforms

Tracklist:
1. Small
2. A Midwinternight’s Dream
3. Dancing On The Wires
4. Marty
5. Moonsweat March
6. Ego-Etno-TV-Personality
7. Listen To My Songs
8. Now And After
9. Dictionary
10. Secret Room
11. Ce si Cum (bonus)

Kumm readuce in actualitate progresivul in muzica romaneasca prin acest album, la 25-30 de ani dupa primele incercari in acest sens, apartinand clasicilor Phoenix sau Sfinx. De data aceasta insa e vorba de un sound mult mai apropiat de ceea ce se canta peste hotare, cu iz de alternativ. Intreg albumul (mai putin ultima piesa care e un bonus) este in limba engleza, si a starnit reactii pozitive si in strainatate, lucru destul de neobisnuit pentru o trupa romaneasca.

Acest debut este fara indoiala cel mai putin comercial album al baietilor de la Kumm, ei permitandu-si sa se joace cu sunete foarte diverse, pastrandu-si insa un stil propriu. Printre protagonisti se numara cativa muzicieni de exceptie ca Eugen Nutescu, cel care desi este principalul compozitor al trupei, vocal si lead-guitarist, lasa saxofonul lui Iordache sa „conduca” la nivel de sunet. Ceea ce da nastere acestui sound Kumm, poate cel mai bine evidentiat aici pe melodia A midwinternight’s dream, o piesa care ar ajunge usor pe o compilatie best-of a progresivului romanesc. Celelalte piese sunt mult mai influentate de muzica alternativa contemporana, insa influentele nu se opresc aici. Marty e o demonstratie de funk, multe piese au si influente psihedelice, iar Ego-Etno-TV-Personality are o tenta folclorica. La nivel liric, majoritatea pieselor sunt mai putin accesibile (nici engleza lui Nutescu nu ajuta prea mult in sensul asta) insa exista si momente umoristice reusite (Dictionary).

Fara indoiala avem de-a face cu un album de mare valoare pentru anul 2000 in Romania. Dintre partile mai putin reusite ale albumului as aminti lipsa unui vocalist pe masura trupei, lucru care urma sa fie remediat prin aducerea lui Byron cativa ani mai tarziu, si faptul ca unele piese seamana destul de mult intre ele (nu multe ce-i drept).

Piese remarcate: Small, A Midwinternight’s Dream, Marty, Ego-Etno-TV-Personality, Dictionary

Rating: 7,5/10

Read Full Post »

Piesa de pe albumul trupei Supertramp, Breakfast in America (1979)

Apropo: Scooter suge!

Read Full Post »

trendoff

What you pay is what you get


Tracklist:
1. What You Pay Is What You Get
2. A Door To My World
3. Ready Or Not
4. Roll The Dice
5. A Place For Me
6. Is It Fair?
7. One Answer
8. Under My Skin
9. Over
10. Alright
11. There’s A Time
12. What Are Friends For?
13. Slide
14. Back To My Room

Trebuie sa marturisesc ca nu sunt un mare fan Urma. Primele doua albume m-au lasat in mare masura indiferent, si poate si un pic frustrat ca o trupa cu un potential vadit nu reuseste sa isi depaseasca niste limite autoimpuse. Ce ma deranjeaza la aceste albume? Monotonia in primul rand. Nu exista prea multe piese care sa stea singure in picioare, iar insirate au un efect soporific. Poate ca Anger as a gift aduce o foarte mica imbunatatire din punctul asta de vedere, datorita variatiei instrumentale, dar e greu de sesizat.

Asta ar fi motivul pentru care am inceput auditia acestui nou material cu anumite prejudecati. Insa aproape toate s-au spulberat pe parcurs, pentru ca toate asteptarile mi-au fost cu prisosinta depasite. Aceasta este Urma pe care imi doream sa o aud de atata vreme. Inca de la prima piesa suntem pusi in fata unui nou sound, mult mai progresiv si mai lucrat (intro-ul de pian de pe What you pay is what you get e de efect din punctul asta de vedere, si l-a dat gata din prima pe fanul de progresiv/jazz din mine). Se vede ca baietii nu s-au mai grabit de data asta. Si se mai vede si ca baietii s-au inmultit considerabil, trupa fiind compusa aici din 6 oameni, fara sa ii punem si pe cei 5 instrumentisti care isi mai fac aparitia pe parcursul anumitor piese (saxofoane, viori, viole, etc). Rezultatul este unul care ridica stacheta destul de sus pentru trupele romanesti, in ceea ce priveste orchestratia, ca sa nu mai vorbim de productia excelenta (intregul album este inregistrat in Germania).

Despre piese in general se poate spune ca sunt cu mult peste cele cu care ne obisnuise Urma. Nu ma voi chinui sa vi le descriu, mai bine va las pe voi sa le descoperiti. Cert este ca fiecare aduce ceva nou albumului. Preferatele personale ar fi Ready or not, cu un solo de saxofon excelent, si Is it fair? care are o progresie foarte faina, si care e posibil sa fie cea mai buna balada Urma (o realizare notabila avand in vedere ca astia canta numai balade). Restul pieselor nu sunt neaparat mai slabe calitativ, doar ca nu sunt la fel de usor de asimilat. Din pacate finalul albumului e reprezentat si de cea mai slabuta piesa, Back to my room, al carei refren a fost deja facut popular de Luna Amara pe al lor Loc Lipsa, dar care nu reuseste sa se ridice la valoarea lui Downtown Jesus, si o da in monotonia de care tocmai credeam ca trupa asta reusise sa scape.

Ce ma deranjeaza (in continuare) la Urma e mai mult de domeniul subiectivului. Dar nu mi-a placut niciodata stilul afectat de a canta al lui Mani Gutau, si nici pe albumul asta nu se dezminte. Poate e vorba de faptul ca se straduieste prea tare sa aiba un accent corect. Ar fi interesant sa mai cante si cate o piesa in romaneste din cand in cand.

Oricum, cand tragem linia e clar ca avem de-a face cu un produs de calitate, si un exemplu pentru muzica romaneasca in anii ce urmeaza. Felicitari Urma, si multa bafta in continuare (asta daca va mai fi o continuare, evident).

Rating: 7,5/10

Read Full Post »