Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cover art’

Andy_Warhol

Cine nu a auzit astazi de Andy Warhol? Cel care a prezis ca “in viitor, fiecare om va avea 15 minute de faima” si-a depasit cu mult propriile preziceri. El s-a facut cunoscut in special prin picturile sale care au devenit cu timpul pentru multi intruchiparea pop-artului american, insa si prin filmele inovatoare facute de el in anii ’60. In asemenea conditii nu este de mirare ca multe dintre operele sale, poate mai putin pretentioase, sunt lasate uneori in umbra si putini isi amintesc contribuitia pe care a avut-o in cariera anumitor muzicieni, in special cei din cadrul culturii pop.

Nu este foarte cunoscut nici faptul ca lansarea sa ca artist a fost legata in mare masura de executarea de coperte pentru albume muzicale. Cand a ajuns pentru prima data la New York, in 1947, dupa ce abia terminase scoala de arte, piata LP-urilor era o noutate. El a contactat imediat companiile de discuri cele mai mari, oferindu-se ca ilustrator. A reusit sa primeasca repede de lucru, si si-a castigat o anumita notorietate.

In 1956, coperta sa pentru albumul cantaretului de Jazz Kenny Burrell era un desen bazat pe o fotografie, la fel ca multe dintre portretele sale realizate ulterior. Era stilizat, exagerand curbele chitarei lui Burrell, vibratia corzilor si miscarea degetelor.

Un an mai tarziu, pentru albumul “Congregation” al saxofonistului Johnny Griffin, Warhol, lucrand din nou pe baza unei poze, a pictat fragmente de flori colorate pe bluza lui Griffin, care reprezentau o prevestire a florilor uriase pe care avea sa le picteze de atatea ori in cursul deceniului urmator.

griffin burell

Primul contact important cu mediul muzical al anilor 60, al culturii rock, l-a avut prin intermediul trupei The Velvet Underground, pe care a luat-o sub aripa sa protectoare pe la mijlocul anilor 60. Pe atunci, Warhol a avut ideea unui show multimedia numit The Exploding Plastic Inevitable, compus dintr-o serie de evenimente, de la proiectia filmelor sale avangardiste pana la dans si “performance”, realizate de diversii sai protejati, la care se adauga coloana sonora a muzicii celor de la Velvet Underground, Abordarea avangardista a muzicii rock ii facea pe Velvet Underground trupa ideala pentru aceste evenimente in ochii lui Warhol. Exploding Plastic Inevitable a avut insa o viata scurta, din 1966 pana in 1967.

In 1966 The Velvet Underground, impreuna cu Nico (o cantareata de origine germana, si ea protejata a lui Warhol) erau gata sa isi lanseze primul album. Si cine ar fi fost mai indicat pentru a realiza designul copertei decat Warhol?

Inainte de inventia cd-ului, caruia cu siguranta nu ii putem nega calitatile, artistii aveau insa o mai mare libertate de exprimare in ceea ce priveste aspectul copertei albumului pe care doreau sa il comercializeze, si chiar a discului in sine. Warhol a fost unul dintre cei care au exploatat la maxim aceasta libertate. Coperta albumului The Velvet Underground and Nico este un exemplu perfect in acest sens.

velvet ug

Ca tema, aceasta aminteste de celebrele conserve de supa Campbell, prin banalitatea obiectului prezentat. De data aceasta este vorba de un fruct disponibil la orice magazin de zarzavaturi. Ineditul este insa sugerat de textul mic care apare in varful bananei: “peel softly and see”. Cei care au urmat instructiunile au descoperit cu stupoare fructul din spatele cojii. Singurul text pe care il mai continea coperta era…numele lui Andy Warhol,  Nici o mentiune despre numele trupei, acesta fiind probabil unul dintre motivele pentru care la momentul lansarii albumul nu a vandut mai mult de 5000 de copii…pentru ca astazi sa ajunga sa fie recunoscut ca unul dintre cele mai importante si mai influente albume rock ale tuturor timpurilor…si sa fie in acelasi timp un obiect extrem de ravnit de catre colectionari.

In 1971 insa, Warhol duce interactivitatea copertelor de albume la un alt nivel. In 1969, intr-o discutie pe care a avut-o cu solistul trupei Rolling Stones, Mick Jagger la o petrecere, Warhol a sugerat ca ar fi amuzant sa realizeze o coperta de album care sa contina un fermoar real. Un an mai tarziu, Jagger i-a propus ideea pentru albumul Sticky Fingers.

album-The-Rolling-Stones-Sticky-Fingers

Idee ce s-a realizat, insa de data aceasta au intervenit probleme, cauzate de faptul ca in momentul in care aceste coperte de viniluri erau depozitate una peste alta, cea de jos o zgaria invariabil pe cea de deasupra…o problema de o alta natura a constituit-o imaginea insasi, care i-a facut pe multi proprietari de magazine sa refuze sa expuna discul. In orice caz, succesul comercial al albumului a fost de natura de a scuza aceste mici inconveniente.

Acestea sunt doar cele mai cunoscute dintre creatiile lui Warhol destinate pentru coperte de albume. El a realizat mai mult de 50 de coperte pentru diversi artisti, pentru muzica rock dar si jazz sau blues, cateva dintre numele mari care au apelat la el fiind Diana Ross sau The Smiths.

diana

Copertele sale se constituiau de regula ca un fel de exercitii pentru temele pe care avea sa le utilizeze apoi in picturi, insa ele pot fi considerate opere in adevaratul sens al cuvantului. Pentru ca Warhol nu a facut niciodata distinctia intre arta “inalta” si cea comerciala, “pentru mase”. Si acesta este unul dintre aspectele care fac din el un personaj unic in peisajul artei secolului XX.

Anunțuri

Read Full Post »