Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘2000’s’

confuzz

suntem toti o apa si-un pamant


Tracklist:
1. Bara Bara Gol Gol
2. Aievea
3. 1000 De Chipuri
4. Vorbe-n Vant
5. Miez De Zi
6. La La La
7. Cain
8. The Mirror And The Window
9. New Old Day
10. Nightflight
11. After The End Of The World

Se pare ca aducerea lui Dan Byron pe postul de vocal a fost mutarea propice pentru a ii aduce pe Kumm in prim-planul muzicii alternative de la noi. Prezenta lui Byron a adus carisma care lipsea trupei la nivelul vocalului si a umplut parca un gol. Stilul trupei s-a schimbat de asemenea destul de mult o data cu venirea sa, insa nu stiu in ce masura ar trebui sa pun aceasta schimbare de directie pe seama lui.

Inca de la primele piese se constata ca se pune accentul pe bas parca mai mult decat pana acum, multe dintre ele fiind caracterizate de sunetul acestuia (Miez de zi, exemplul cel mai bun in sensul asta, alaturi de 1000 de chipuri) . Saxofonul in schimb are prezente mai discrete, iar chitara ramane undeva in spate, cu interventii solistice rare dar de bun-gust, lucru atat de rar in rockul nostru romanesc incat merita apreciati baietii de la Kumm si pentru asta.

Albumul este practic impartit in doua: prima parte contine piese mai antrenante, poate un pic comerciale, si cantate in romana. Majoritatea acestora au facut furori si au introdus pe Kumm publicului (mai) larg, cel mai mare succes comercial al trupei fiind probabil 1000 de chipuri. Cea de-a doua parte a albumului este cantata in englezeste, in traditia primului album, si contine piese mai introspecte, mai „de atmosfera”. In engleza sau in romana, versurile raman ceea ce ne asteptam de la Kumm, adica abstracte, uneori chiar inspirate.

Un album bun, poate un pic mai comercial si mai putin „jucaus” decat primul, dar se ridica usor la nivelul acestuia. I-as putea reprosa lipsa de forta in anumite momente, si i-as mai reprosa (lui Byron in special), piesa La La La, care ar fi sunat mult mai bine (dupa parerea mea) fara distorsionarea digitala a vocii. Inteleg motivul, dar scopul nu cred ca a fost atins. Nu suna mai sinistru, ci doar mai aiurea, si Byron avea capacitatea vocala de a scoate ceva fain din piesa aia (care liric vorbind era promitatoare).

Piese recomandate: 1000 de chipuri (se putea!?), Miez de zi, Vorbe-n Vant, The mirror and the window

Rating: 7,4/10

Read Full Post »

de pe albumul The sea and the rhythm (2003)

Read Full Post »

Deceneu - Operatiunea monstru

atac dj-i cu hernie de compact-disc

Tracklist:
1. 7 zile
2. Copii
3. Sigur si precis
4. Operatiunea Monstru
5. Nu de altceva

In ciuda expunerii relativ reduse la publicul larg, Deceneu si-a facut cu siguranta loc printre legendele hip-hopului autohton. Debutul si l-a facut in cadrul Ghetto-Dacilor, unde si-a facut cunoscute pentru prima oara calitatile de mc si DJ  (pentru ca omul e polivalent). Ghetto-Dacii au avut insa o existenta efemera, iar in 2001 Deceneu isi lanseaza primul (si singurul pana la ora actuala) abum solo, denumit Operatiunea Monstru dupa filmul cu acelasi nume.

5 piese si o durata totala de aproximativ 17 minute ii sunt de ajuns lui Deceneu sa faca o radiografie completa a culturii hip-hop din Romania. Albumul este intr-un fel un manifest, autorul insusi spunand ca scopul sau a fost „corectarea imaginii hip-hop din România, care în prezent este mica si rasturnata”. E greu de zis insa daca telul indraznet a fost cu adevarat atins.

Un aspect pozitiv al „scurtimii” albumului este evident: calitatea celor 5 piese propuse depaseste cu mult media albumelor de gen din Romania. Piesa care da titlul albumului a ramas fara indoiala printre preferatele rapperilor de la noi, ceea ce nu inseamna ca celelalte 4 sunt mai prejos. Preferata mea este Nu de altceva, probabil cea mai caterincoasa. Jocurile de cuvinte si rimele sunt cu o clasa peste ce ne-au obisnuit trupe precum Parazitii. Si mesajul este intotdeauna acolo. Flagelarea hip-hopperilor fara nimic de zis ocupa un spatiu important pe disc, si desi e o tema foarte des intalnita (mai ales la trupe precum Ghetto-Dacii si RACLA), Deceneu reuseste sa evite cliseele.  „Crezi ca o trupa de dublaje/Inerta la mesaje/ajunge fara viraje/pe coperta la Avantaje?”… versuri livrate in stilul vocal inimitabil cu care ne-a obisnuit.

Fara sa aiba un impact prea mare in „mainstream”, albumul a facut si face in continuare furori in „sub”. Era de asteptat. Trist este insa ca au trecut ani de zile si unul dintre cei mai talentati rapperi romanesti nu da semne ca ar dori sa isi continue cariera discografica. Speranta insa moare ultima.

Rating: 8/10

Read Full Post »

Kumm - Moonsweat March

all the forms become uniforms

Tracklist:
1. Small
2. A Midwinternight’s Dream
3. Dancing On The Wires
4. Marty
5. Moonsweat March
6. Ego-Etno-TV-Personality
7. Listen To My Songs
8. Now And After
9. Dictionary
10. Secret Room
11. Ce si Cum (bonus)

Kumm readuce in actualitate progresivul in muzica romaneasca prin acest album, la 25-30 de ani dupa primele incercari in acest sens, apartinand clasicilor Phoenix sau Sfinx. De data aceasta insa e vorba de un sound mult mai apropiat de ceea ce se canta peste hotare, cu iz de alternativ. Intreg albumul (mai putin ultima piesa care e un bonus) este in limba engleza, si a starnit reactii pozitive si in strainatate, lucru destul de neobisnuit pentru o trupa romaneasca.

Acest debut este fara indoiala cel mai putin comercial album al baietilor de la Kumm, ei permitandu-si sa se joace cu sunete foarte diverse, pastrandu-si insa un stil propriu. Printre protagonisti se numara cativa muzicieni de exceptie ca Eugen Nutescu, cel care desi este principalul compozitor al trupei, vocal si lead-guitarist, lasa saxofonul lui Iordache sa „conduca” la nivel de sunet. Ceea ce da nastere acestui sound Kumm, poate cel mai bine evidentiat aici pe melodia A midwinternight’s dream, o piesa care ar ajunge usor pe o compilatie best-of a progresivului romanesc. Celelalte piese sunt mult mai influentate de muzica alternativa contemporana, insa influentele nu se opresc aici. Marty e o demonstratie de funk, multe piese au si influente psihedelice, iar Ego-Etno-TV-Personality are o tenta folclorica. La nivel liric, majoritatea pieselor sunt mai putin accesibile (nici engleza lui Nutescu nu ajuta prea mult in sensul asta) insa exista si momente umoristice reusite (Dictionary).

Fara indoiala avem de-a face cu un album de mare valoare pentru anul 2000 in Romania. Dintre partile mai putin reusite ale albumului as aminti lipsa unui vocalist pe masura trupei, lucru care urma sa fie remediat prin aducerea lui Byron cativa ani mai tarziu, si faptul ca unele piese seamana destul de mult intre ele (nu multe ce-i drept).

Piese remarcate: Small, A Midwinternight’s Dream, Marty, Ego-Etno-TV-Personality, Dictionary

Rating: 7,5/10

Read Full Post »

tapinarii

Nu-i deloc riscant cu-o nevasta model si o amanta discreta.

Tracklist:
1. Universal valabil
2. Prieten
3. Suc de portocale
4. Drag
5. Cugetare
6. Cel mai
7. Simetrie
8. Mult
9. Necugetare
10. Imi place
11. Alegorie
12. La tine
13. Tricicleta
14. Prietena ta
15. Cum ar fi fost

Tapinarii sunt o trupa unica in peisajul folk autohton. Cu asta vor fi de acord si fanii, si cei care nu prea ii agreaza. Originalitatea a fost cea care i-a scos in fata, inca de la inceput. Debutul, cu videoclipul acela cu piticul care danseaza, le-a adus notorietate, din care insa au mai pierdut pe parcurs. Asta probabil pentru ca au inceput sa se ia prea in serios. Si-au concentrat foarte mult atentia pe albume ca intreg. Rezultatul a fost o suita de albume-sa le zicem concept, de o cu totul alta natura decat stilul lor caterincos de debut, care le venea asa de bine, mai ales tinand cont de faptul ca de mijloace muzicale prea ridicate nu au beneficiat niciodata. Din punctul meu de vedere aceste albume  (Ultimul super-erou si Un rege fara regat) nu prezinta nici un interes. Daca (presupunand prin absurd) vreau sa ascult balade lacrimogene, o sa caut in alta parte, nu la Tapinarii. Pentru ca altii pur si simplu le canta mai bine.

Asta e si motivul pentru care nu am ascultat albumul de fata pana de curand. Stiam ca e tot un fel de album-concept, numai ca de data asta era compus de Covei (cealalta jumatate a trupei Tapinarii, alaturi de Tanase). Intr-un final am zis sa il incerc. Surprins am constatat ca nu era nici pe departe atat de slab cum mi-l inchipuiam.

In primul rand se constata o intoarcere spre stilul ala mai neingrijit, mai „amatoricesc”, care ii da farmec unei trupe ca Tapinarii. Apoi, conceptul albumului (viata de cuplu) e tratat intr-un mod mai apropiat de ce asteptam de ani de zile de la ei. Sa nu uitam ca au fost acuzati pe vremuri de misoginie si probabil ca unele sprancene s-au ridicat acuzator si la auditia acestui album. Dar acum hai sa fim onesti. Ca o persoana perfect obiectiva, nici pe departe fan Tapinarii, o sa ii apar in cazul asta, pentru ca daca ce fac ei e misoginie, rezulta ca singura modalitate prin care poti sa nu fii misogin, e ipocrizia.

Viata de cuplu…„E peste media unui album Tapinarii, asta e clar. E si scurt, ceea ce reprezinta un avantaj. Nu de alta, dar cele cateva acorduri de chitara cu care ne-a obisnuit Tanase de 8 ani incoace, se epuizeaza destul de repede. Progresia povestii si versurile lui Covei sunt uneori misto, alteori insa frizeaza ridicolul („si intr-o zi va veni o zi cand intr-o buna zi…”)….sa zicem ca sunt licente poetice tapinaresti. Doar si Eminescu l-a coborat pe luceafar in jos.

In concluzie: mai mult decat ma asteptam de la Tapinarii, dar nota nu va fi mai mare de 6/10. Piese remarcate: Cugetare, Simetrie, Tricicleta.

Read Full Post »

travka

scuzati cacofonia…

Tracklist:
1. Corabia Nebunilor
2. In Iarba
3. Inger Sedat
4. Zgarba
5. Noapte
6. Indiferent
7. Nimic De Pe Frontul De Est
8. Lumini
9. Travka
10. Zambetul Tau
11. Jump

Noul val de  alternativ romanesc, de dupa 2000, in frunte cu trupe precum Luna Amara sau Kumm, a declansat pe buna dreptate entuziasm in randurile tinerilor aspiranti la statutul de „rockstar” din tara noastra. Travka este cel mai probabil unul dintre produsele acestui entuziasm, si posibil cel mai de succes. Dar oare albumul lor de debut face fata unei comparatii cu trupele mai sus mentionate? Sa vedem..

Prima piesa este destul de inselatoare in ceea ce priveste continutul albumui. Te face sa crezi ca este vorba de un pop-rock gen Vama. In urma auditiei intregului album pot spune ca aceasta piesa, Corabia nebunilor, este cea mai buna (si in mod ironic si cea mai comerciala). Poate daca s-ar fi limitat la piese de genul asta ar fi fost mai bine. Un refren catchy, o melodie care te prinde, instrumentatie suficient de „grea” incat sa fie numita rock, versuri simplute. Nimic original, ce-i drept, dar nimic care sa deranjeze. Insa nu. Baietii au vrut mai mult. „Travka” insa nu i-a ajutat in acest sens. Piesele urmatoare par sa nu mai aiba nici o legatura cu acea corabie a nebunilor pe care o proclamasera in debutul si in titlul albumului. Pare a fi mai degraba o corabie a teribilistilor. Din punct de vedere muzical lucrurile nu se schimba radical, ramane o instrumentatie simpluta, vocalul pare in anumite momente sa se chinuie sa sune ca Luna Amara, probabil acelasi mimetism specific romanesc care a creat si atatea clone minculescu. In fine, nu aceasta lipsa de originalitate ma deranjeaza cel mai tare. Ci..versurile. Nu sunt genul care sa asculte muzica fara sa le acorde deloc atentie. Si versuri precum cele ale piesei In Iarba („Personal te simt” si „ochi de-ai tai de-as avea i-as fuma la o cafea”. „Jar-extaz, bizar-razand”)…nu prea ma ajuta sa ma bucur de muzica… Versurile criptice nu ma deranjeaza (vezi Blonde on blonde), dar cele in cauza sunt cam ieftine, parca s-ar screme sa fie „deosebite”. Dupa parerea mea. Altii le vor considera „adanci”.

Nici Inger sedat (cel mai mare hit al trupei din cate stiu) nu se abate de la aceasta regula („nici tu nu ai cap…ce ma fac?”). Dar mai enervant decat versurile este rip-offul Cargo (dupa refren, cand incepe vocalul sa cante „pa-ra-ra…”)…baietilor probabil ca le placea piesa „Povestiri din gara”, dar aluziile muzicale catre ea puteau fi un pic mai subtile de atata.

Restul albumului continua in acelasi ton. Versuri neinspirate condimentate pe alocuri cu travka verde de acasa (care pare a fi leit-motivul trupei). Nimic special nici la nivel instrumental. Foarte putine solouri…Noapte este singura piesa pe care imi amintesc sa fi intalnit asa ceva, si suna foarte asemanator cu cel putin alte 20 de piese pe care mi-a fost dat sa le aud pana acum.

Diagnostic final: Se pare ca travka nu are efecte atat de bune asupra inspiratiei artistice cum se povesteste. Sau poate nu era de calitate?

Rating: 5,5/10

Read Full Post »

415C0vJrppL._SL500_AA240_

You’re wasting your lead, aim for the head!

Tracklist:
1. The Hordes
2. The Pain Of Being Dead
3. Cannibal
4. Brains
5. Ressurection Cemetery
6. Kingdom Of The Undead
7. Epulum
8. Necromancer
9. The Night Has A Thousand Eyes
10.  Zombie Sweetheart
11. Aim For The Head
12. Zombified

Te poate atrage la o trupa ca aceasta altceva decat numele? Buna intrebare. Pe mine numele m-a facut sa le acord o ascultare. Imi pare rau? Nu, de fapt a fost chiar o experienta amuzanta.

Ei se numesc „Send more paramedics”. Si canta ceva ce ei numesc „zombiecore”, care in fond e o combinatie de thrash si hardcore. Ce mai e de zis despre ei? A da. Sunt niste zombie canibali care se hranesc cu creiere umane. Sau cel putin par convinsi de chestia asta atunci cand sunt pe scena. Probabil ca multe trupe de black numai viseaza sa atinga un asemenea nivel de imbecilitate in show-urile lor si costumatiile lor. Numele trupei, dupa cum am aflat, este inspirat din filmul horror/comedy „Return of the living dead”.

Ce se poate spune despre albumul asta? Muzical, este destul de banal pentru orice initiat al metalului extrem. Apropo, celor care nu sunt interesati de acest gen le spun de pe acum sa nici nu incerce sa asculte chestia asta. (Ceilalti, care sunt pregatiti sa infrunte horzile de zombie si de clisee, vor gasi albumul aici ). Piesele sunt scurte si rapide, lucru binevenit. Sunt de asemenea banale…foarte banale pentru o trupa cu un asemenea nume. Vocalul e oribil, e absolut infect…deci se potriveste perfect cu tema trupei. Instrumentistii se pricep destul de bine la ceea ce fac. Pacat ca ceea ce fac devine repetitiv de pe la a 2 a piesa.

Din pacate (?), trupa s-a auto-lichidat cativa ani mai tarziu, dupa ce „comisese” 3 albume. Paramedicii insa continua sa vina, in numar din ce in ce mai mare, pentru a ingriji victimele.

Mesajul trupei catre fanii indurerati de despartirea lor iminenta a fost urmatorul:

Dear Mortals,

Send More Paramedics will be playing their last show on 27 October 2007 at Joseph’s Well in Leeds. We will be honouring all the commitments we have made up to that date. It’s been 6 years but our zombie corpses are finally rotting to the point at which we can continue no more. A million thanks to you all.

Yours faithfully,

SMP

RIP!

rating 4,5/10

Read Full Post »

Older Posts »