Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Albume româneşti’ Category

Mai bat un cui in sicriu

Tracklist:
1. Priceasna ardeleneasca de munca
2. Supravietuitor
3. Drumul meu
4. Priceasna ardeleneasca de resemnare
5. La arme
6. Snob-man
7. Priceasna ardeleneasca de convietuire
8. Mai bat un cui in sicriu
9. Rusine
10. Priceasna ardeleneasca de dragoste
11. Pula-n cur si bani de drum
12. Priceasna ardeleneasca de saracie
13. Paine si circ (cu Andy Ghost)
14. Pesa de dragoste
15. Priceasna ardeleneasca de bunastare
16. Teoria Lunetistului

Nu am avut niciodata o parere foarte buna despre metalul extrem autohton. De prea multe ori se dovedeste a fi o imitatie palida a ceea ce canta (sau cantau) trupele din strainatate. O „copie xerox de cacat pe hartie proasta”, ca sa ii parafrazam pe baietii de la Truda. Insa ei se incadreaza oare in acest cliseu al trupelor romanesti etern aservite trendurilor occidentale? Hai sa vedem.

In urma auditiei acestui material (partiala ce-i drept, pentru ca din downloadul pus de ei moca pe net lipsesc vreo 3-4 piese ale albumului), pot sa spun ca Truda, trupa relativ noua care (cred) scosese doar un album pana acum, imi depaseste asteptarile. Asta nu spune multe, pentru ca asteptarile mele erau deja foarte reduse. Da, instrumentatia e lipsita de originalitate, si da, vocalul suna ca o imitatie de Andy Ghost (deci practic imitatia unei imitatii), dar parca ei nu se iau tocmai in serios, lucru care din punctul meu de vedere ii iarta de multe pacate. „Pricesnele ardelenesti”, debordand de expresii licentioase, sunt prima indicatie a acestui lucru. Asa ar fi sunat probabil interludiile de pe Mugur de Fluier al lui Phoenix, daca Nicu Covaci ar fi fost beat. Totusi, ele au efectul ludic scontat, si ofera si coeziune albumului.

Despre piese nu se pot spune prea multe. Unora le place genul asta de muzica, altora nu. Mie din intamplare nu imi displace, iar acesti tineri se vede ca au entuziasm si „vana”. E vorba de un heavy metal cu influente death la nivelul vocalului. Nu este o muzica peste masura de agresiva, insa cu siguranta va pune pe fuga pe un fidel ascultator de Bambi. Unele momente solistice ale chitaristului sunt reusite, dar majoritatea sunt aceleasi riffuri pe care le-am auzit cu totii de la Jimmy Page incoace. Solistul are unele momente in care vrea sa ne arate ca stie si sa cante, dar destul de rare si deloc revelatoare. In rest, sa zic ceva despre mesaj? Inca de la prima piesa Truda ne demonstreaza ca nu vrea cu nici un chip sa iasa din cliseul „sistemul e de cacat”. Si nu se dezminte pana la finalul albumului, numai ca dupa cum am mai spus, ceea ce ii salveaza pe Truda de caderea in derizoriu si teribilism este factorul „caterinca” prezent in muzica lor.

Recomandari nu prea am, cam toate piesele sunt la acelasi nivel.

Rating: 6.5/10 (de ascultat numai pentru cine gusta genul muzical).

Read Full Post »

STANEE! Las-o baa!

Tracklist:
1. Perfect
2. Vecina
3. Luca
4. Tanta
5. Emigrant USA
6. Stan
7. Namol
8. Victoria

Succesul unei trupe ca Timpuri Noi la scurt timp dupa ’90, atunci cand muzica romaneasca ce nu se conforma ideii de „slagar” iesea in sfarsit din anonimat, este foarte explicabil. Tineri, plini de entuziasm si de idei, baietii aveau si unele atuuri in comparatie cu trupe deja recunoscute la nivel national precum Cargo sau Iris: in primul rand, ceea ce cantau ei suna mult mai „fresh”, si in al doilea rand, ei nu se prea luau in serios. Ironia si autoironia se face simtita de la vizionarea copertei pana la fiecare acord de pe fiecare piesa, si totusi piesele suna extrem de autentic si au un stil inconfundabil, preluat intr-o masura mai mare sau mai mica de multe trupe care le vor urma (Sarmalele Reci, Vama Veche, Taxi, etc).

Fara indoiala ca sufletul trupei e reprezentat de solistul Artan si de chitaristul Dan Iliescu (uneori solist si el). Insa intregul registru instrumental e foarte bine pus la punct si suna excelent. Toate piesele se incadreaza in limbajul rock, insa abordarea este variata. Piesa Emigrant USA este cel mai bun exemplu, incepand ca un blues traditional si incheindu-se in stil de heavy metal 70’s. Piese ca Vecina, Luca, Tanta, Namol au setat un standard pentru piesele pe care Timpuri Noi aveau sa le lanseze pe tot parcursul anilor 90: ghiduse, haioase, fredonabile, de facut show in concerte. Stan face si ea parte din categoria asta, fiind in acelasi timp un prilej pentru Iliescu sa isi etaleze skillurile de chitara (nu fara obisnuita autoironie, personajul Stan fiind un „chitarist” care isi tortureaza vecinii de la bloc). Pacat de calitatea inregistrarii, care la fel ca in cazul Cargo prezentat mai devreme,  lasa de dorit.

Prima si ultima piesa (Perfect si Victoria) reprezinta parca o incercare a trupei de a isi depasi limitele si de a face mai mult decat caterinca, versurile dobandesc un anume substrat in contextul societatii romanesti in tranzitie.

Timpuri Noi e cu siguranta un album de referinta pentru timpul sau si ramane unul dintre cele mai bune produse ale muzicii usoare de la noi, ridicandu-se fara nici o problema la standardele de calitate ale muzicii de afara, din toate punctele de vedere…mai putin cel al inregistrarii.

rating: 8.5/10

piese de referinta: Perfect, Tanta, Victoria

Read Full Post »

Absurdul din nou a invins

Tracklist:
1. Povestiri Din Gara
2. Ana
3. Buletin De Stiri
4. Doi Prieteni
5. Portile De Fier
6. 1989
7. Batacanda
8. Brigadierii
9. Erata

La momentul aparitiei acestui material, trupa Cargo era deja cunoscuta prin activitatea sa concertistica, si recunoscuta drept una dintre cele mai promitatoare trupe tinere din tara, pe care schimbarea de regim nu avea cum sa nu o incurajeze. De asemenea, tinand cont de orasul de provenienta (Timisoara) si de unele influente folclorice la nivel muzical, era normal sa se faca paralela cu trupa Phoenix. Intrebarea era daca baietii din Cargo erau cu adevarat de calibrul trupelor legendare cu care crescusera si care i-au influentat.

Povestiri din gara pare sa confirme  acest lucru, cel putin partial. Piesele sunt reprezentative pentru perioada imediata de tranzitie intre comunism si pseudo-capitalismul ce i-a urmat. Soundul trupei, desi anacronic in comparatie cu cel de peste hotare, era destul de proaspat pentru Romania. Principalul atu este vocea lui Kempes, una dintre putinele voci care iese in fata cand vorbim de rockul autohton, si care suna extrem de bine pe albumul de fata. Adi Barar face si el o treaba excelenta la chitara. Prima piesa, cea care imprumuta numele albumului, este poate cea mai buna, si ramane o piesa de referinta pentru inceputul anilor 90 de la noi. Refrenul este foarte catchy. Influentele folclorice nu puteau lasa indiferenti pe fanii trupelor ca Phoenix, iar pe de alta parte instrumentatia ii castiga pe fanii heavy-metal. Piesa Ana este mai comerciala, o balada fara prea mari pretentii insa care a avut succes la public. Buletin de Stiri se intoarce la o abordare mai metal, vocea lui Kempes iesind din nou la rampa. Piesa se doreste a fi de protest, ca si multe altele din muzica noastra, insa nu convinge. Desigur, in anii de dupa revolutie probabil ca avea o alta rezonanta. Doi prieteni e o piesa care pare a avea un caracter personal (fiind vorba de tatal unuia dintre membri), insa din punct de vedere muzical e sub nivelul albumului…cu cateva clase. Nici despre Portile de fier nu se pot spune prea multe, un instrumental nu foarte inspirat, si ca sa fim sinceri, destul de plictisitor, desi in ton cu albumul. 1989 e o noua piesa reprezentativa pentru perioada respectiva, desi nu prea seamana cu ceea ce canta Cargo, mai ales ca ritm, intrerpretarea lui Kempes facandu-ne insa sa uitam acest lucru. Urmatoarea piesa, Batacanda, e una dintre preferatele folkistilor montagnarzi de la noi. Din nou, Kempes face one-man-show. Ca sa fim sinceri, trupei asteia i-ar fi fost mult mai greu sa iasa din anonimat fara acest vocalist si timbrul lui inconfundabil. Brigadierii, desi o preluare, este o noua piesa clasica pentru perioada in care se incadreaza, cu accentele sale muncitoresti cu refrenul extrem de fredonabil, si finalul ironic fata de fostul regim. Barar isi arata si el clasa la chitara printr-unul dintre cele mai reusite solouri ale sale. Cat despre Erata, e o piesa cu un ritm mai alert decat media Cargo, insa destul de neinteresanta din toate celelalte puncte de vedere.

Un album clasic al rockului romanesc de la inceputul anilor 90, care ii prezinta pe Cargo ca una dintre putinele concurente ale trupei Iris , pe bransa aceea de muzica dezvoltata la noi pe modelul heavy metal, fara a fi metal cu adevarat (mai degraba hard rock). Cateva momente de glorie, care aveau sa dea nastere unei noi legende in rockul romanesc, insa si multe momente de mediocritate, toate tinute insa impreuna de vocea speciala a  lui Kempes. Calitatea inregistrarii, desi execrabila, nu poate sa nu nasca nostalgii pentru cei care au trait vremurile alea.

Piese remarcate: Povestiri din gara, Buletin de stiri, Batacanda, Brigadierii

Rating: 7,7/10


Read Full Post »

confuzz

suntem toti o apa si-un pamant


Tracklist:
1. Bara Bara Gol Gol
2. Aievea
3. 1000 De Chipuri
4. Vorbe-n Vant
5. Miez De Zi
6. La La La
7. Cain
8. The Mirror And The Window
9. New Old Day
10. Nightflight
11. After The End Of The World

Se pare ca aducerea lui Dan Byron pe postul de vocal a fost mutarea propice pentru a ii aduce pe Kumm in prim-planul muzicii alternative de la noi. Prezenta lui Byron a adus carisma care lipsea trupei la nivelul vocalului si a umplut parca un gol. Stilul trupei s-a schimbat de asemenea destul de mult o data cu venirea sa, insa nu stiu in ce masura ar trebui sa pun aceasta schimbare de directie pe seama lui.

Inca de la primele piese se constata ca se pune accentul pe bas parca mai mult decat pana acum, multe dintre ele fiind caracterizate de sunetul acestuia (Miez de zi, exemplul cel mai bun in sensul asta, alaturi de 1000 de chipuri) . Saxofonul in schimb are prezente mai discrete, iar chitara ramane undeva in spate, cu interventii solistice rare dar de bun-gust, lucru atat de rar in rockul nostru romanesc incat merita apreciati baietii de la Kumm si pentru asta.

Albumul este practic impartit in doua: prima parte contine piese mai antrenante, poate un pic comerciale, si cantate in romana. Majoritatea acestora au facut furori si au introdus pe Kumm publicului (mai) larg, cel mai mare succes comercial al trupei fiind probabil 1000 de chipuri. Cea de-a doua parte a albumului este cantata in englezeste, in traditia primului album, si contine piese mai introspecte, mai „de atmosfera”. In engleza sau in romana, versurile raman ceea ce ne asteptam de la Kumm, adica abstracte, uneori chiar inspirate.

Un album bun, poate un pic mai comercial si mai putin „jucaus” decat primul, dar se ridica usor la nivelul acestuia. I-as putea reprosa lipsa de forta in anumite momente, si i-as mai reprosa (lui Byron in special), piesa La La La, care ar fi sunat mult mai bine (dupa parerea mea) fara distorsionarea digitala a vocii. Inteleg motivul, dar scopul nu cred ca a fost atins. Nu suna mai sinistru, ci doar mai aiurea, si Byron avea capacitatea vocala de a scoate ceva fain din piesa aia (care liric vorbind era promitatoare).

Piese recomandate: 1000 de chipuri (se putea!?), Miez de zi, Vorbe-n Vant, The mirror and the window

Rating: 7,4/10

Read Full Post »

Deceneu - Operatiunea monstru

atac dj-i cu hernie de compact-disc

Tracklist:
1. 7 zile
2. Copii
3. Sigur si precis
4. Operatiunea Monstru
5. Nu de altceva

In ciuda expunerii relativ reduse la publicul larg, Deceneu si-a facut cu siguranta loc printre legendele hip-hopului autohton. Debutul si l-a facut in cadrul Ghetto-Dacilor, unde si-a facut cunoscute pentru prima oara calitatile de mc si DJ  (pentru ca omul e polivalent). Ghetto-Dacii au avut insa o existenta efemera, iar in 2001 Deceneu isi lanseaza primul (si singurul pana la ora actuala) abum solo, denumit Operatiunea Monstru dupa filmul cu acelasi nume.

5 piese si o durata totala de aproximativ 17 minute ii sunt de ajuns lui Deceneu sa faca o radiografie completa a culturii hip-hop din Romania. Albumul este intr-un fel un manifest, autorul insusi spunand ca scopul sau a fost „corectarea imaginii hip-hop din România, care în prezent este mica si rasturnata”. E greu de zis insa daca telul indraznet a fost cu adevarat atins.

Un aspect pozitiv al „scurtimii” albumului este evident: calitatea celor 5 piese propuse depaseste cu mult media albumelor de gen din Romania. Piesa care da titlul albumului a ramas fara indoiala printre preferatele rapperilor de la noi, ceea ce nu inseamna ca celelalte 4 sunt mai prejos. Preferata mea este Nu de altceva, probabil cea mai caterincoasa. Jocurile de cuvinte si rimele sunt cu o clasa peste ce ne-au obisnuit trupe precum Parazitii. Si mesajul este intotdeauna acolo. Flagelarea hip-hopperilor fara nimic de zis ocupa un spatiu important pe disc, si desi e o tema foarte des intalnita (mai ales la trupe precum Ghetto-Dacii si RACLA), Deceneu reuseste sa evite cliseele.  „Crezi ca o trupa de dublaje/Inerta la mesaje/ajunge fara viraje/pe coperta la Avantaje?”… versuri livrate in stilul vocal inimitabil cu care ne-a obisnuit.

Fara sa aiba un impact prea mare in „mainstream”, albumul a facut si face in continuare furori in „sub”. Era de asteptat. Trist este insa ca au trecut ani de zile si unul dintre cei mai talentati rapperi romanesti nu da semne ca ar dori sa isi continue cariera discografica. Speranta insa moare ultima.

Rating: 8/10

Read Full Post »

Kumm - Moonsweat March

all the forms become uniforms

Tracklist:
1. Small
2. A Midwinternight’s Dream
3. Dancing On The Wires
4. Marty
5. Moonsweat March
6. Ego-Etno-TV-Personality
7. Listen To My Songs
8. Now And After
9. Dictionary
10. Secret Room
11. Ce si Cum (bonus)

Kumm readuce in actualitate progresivul in muzica romaneasca prin acest album, la 25-30 de ani dupa primele incercari in acest sens, apartinand clasicilor Phoenix sau Sfinx. De data aceasta insa e vorba de un sound mult mai apropiat de ceea ce se canta peste hotare, cu iz de alternativ. Intreg albumul (mai putin ultima piesa care e un bonus) este in limba engleza, si a starnit reactii pozitive si in strainatate, lucru destul de neobisnuit pentru o trupa romaneasca.

Acest debut este fara indoiala cel mai putin comercial album al baietilor de la Kumm, ei permitandu-si sa se joace cu sunete foarte diverse, pastrandu-si insa un stil propriu. Printre protagonisti se numara cativa muzicieni de exceptie ca Eugen Nutescu, cel care desi este principalul compozitor al trupei, vocal si lead-guitarist, lasa saxofonul lui Iordache sa „conduca” la nivel de sunet. Ceea ce da nastere acestui sound Kumm, poate cel mai bine evidentiat aici pe melodia A midwinternight’s dream, o piesa care ar ajunge usor pe o compilatie best-of a progresivului romanesc. Celelalte piese sunt mult mai influentate de muzica alternativa contemporana, insa influentele nu se opresc aici. Marty e o demonstratie de funk, multe piese au si influente psihedelice, iar Ego-Etno-TV-Personality are o tenta folclorica. La nivel liric, majoritatea pieselor sunt mai putin accesibile (nici engleza lui Nutescu nu ajuta prea mult in sensul asta) insa exista si momente umoristice reusite (Dictionary).

Fara indoiala avem de-a face cu un album de mare valoare pentru anul 2000 in Romania. Dintre partile mai putin reusite ale albumului as aminti lipsa unui vocalist pe masura trupei, lucru care urma sa fie remediat prin aducerea lui Byron cativa ani mai tarziu, si faptul ca unele piese seamana destul de mult intre ele (nu multe ce-i drept).

Piese remarcate: Small, A Midwinternight’s Dream, Marty, Ego-Etno-TV-Personality, Dictionary

Rating: 7,5/10

Read Full Post »

tapinarii

Nu-i deloc riscant cu-o nevasta model si o amanta discreta.

Tracklist:
1. Universal valabil
2. Prieten
3. Suc de portocale
4. Drag
5. Cugetare
6. Cel mai
7. Simetrie
8. Mult
9. Necugetare
10. Imi place
11. Alegorie
12. La tine
13. Tricicleta
14. Prietena ta
15. Cum ar fi fost

Tapinarii sunt o trupa unica in peisajul folk autohton. Cu asta vor fi de acord si fanii, si cei care nu prea ii agreaza. Originalitatea a fost cea care i-a scos in fata, inca de la inceput. Debutul, cu videoclipul acela cu piticul care danseaza, le-a adus notorietate, din care insa au mai pierdut pe parcurs. Asta probabil pentru ca au inceput sa se ia prea in serios. Si-au concentrat foarte mult atentia pe albume ca intreg. Rezultatul a fost o suita de albume-sa le zicem concept, de o cu totul alta natura decat stilul lor caterincos de debut, care le venea asa de bine, mai ales tinand cont de faptul ca de mijloace muzicale prea ridicate nu au beneficiat niciodata. Din punctul meu de vedere aceste albume  (Ultimul super-erou si Un rege fara regat) nu prezinta nici un interes. Daca (presupunand prin absurd) vreau sa ascult balade lacrimogene, o sa caut in alta parte, nu la Tapinarii. Pentru ca altii pur si simplu le canta mai bine.

Asta e si motivul pentru care nu am ascultat albumul de fata pana de curand. Stiam ca e tot un fel de album-concept, numai ca de data asta era compus de Covei (cealalta jumatate a trupei Tapinarii, alaturi de Tanase). Intr-un final am zis sa il incerc. Surprins am constatat ca nu era nici pe departe atat de slab cum mi-l inchipuiam.

In primul rand se constata o intoarcere spre stilul ala mai neingrijit, mai „amatoricesc”, care ii da farmec unei trupe ca Tapinarii. Apoi, conceptul albumului (viata de cuplu) e tratat intr-un mod mai apropiat de ce asteptam de ani de zile de la ei. Sa nu uitam ca au fost acuzati pe vremuri de misoginie si probabil ca unele sprancene s-au ridicat acuzator si la auditia acestui album. Dar acum hai sa fim onesti. Ca o persoana perfect obiectiva, nici pe departe fan Tapinarii, o sa ii apar in cazul asta, pentru ca daca ce fac ei e misoginie, rezulta ca singura modalitate prin care poti sa nu fii misogin, e ipocrizia.

Viata de cuplu…„E peste media unui album Tapinarii, asta e clar. E si scurt, ceea ce reprezinta un avantaj. Nu de alta, dar cele cateva acorduri de chitara cu care ne-a obisnuit Tanase de 8 ani incoace, se epuizeaza destul de repede. Progresia povestii si versurile lui Covei sunt uneori misto, alteori insa frizeaza ridicolul („si intr-o zi va veni o zi cand intr-o buna zi…”)….sa zicem ca sunt licente poetice tapinaresti. Doar si Eminescu l-a coborat pe luceafar in jos.

In concluzie: mai mult decat ma asteptam de la Tapinarii, dar nota nu va fi mai mare de 6/10. Piese remarcate: Cugetare, Simetrie, Tricicleta.

Read Full Post »

Older Posts »