Absurdul din nou a invins
Tracklist:
1. Povestiri Din Gara
2. Ana
3. Buletin De Stiri
4. Doi Prieteni
5. Portile De Fier
6. 1989
7. Batacanda
8. Brigadierii
9. Erata
La momentul aparitiei acestui material, trupa Cargo era deja cunoscuta prin activitatea sa concertistica, si recunoscuta drept una dintre cele mai promitatoare trupe tinere din tara, pe care schimbarea de regim nu avea cum sa nu o incurajeze. De asemenea, tinand cont de orasul de provenienta (Timisoara) si de unele influente folclorice la nivel muzical, era normal sa se faca paralela cu trupa Phoenix. Intrebarea era daca baietii din Cargo erau cu adevarat de calibrul trupelor legendare cu care crescusera si care i-au influentat.
Povestiri din gara pare sa confirme acest lucru, cel putin partial. Piesele sunt reprezentative pentru perioada imediata de tranzitie intre comunism si pseudo-capitalismul ce i-a urmat. Soundul trupei, desi anacronic in comparatie cu cel de peste hotare, era destul de proaspat pentru Romania. Principalul atu este vocea lui Kempes, una dintre putinele voci care iese in fata cand vorbim de rockul autohton, si care suna extrem de bine pe albumul de fata. Adi Barar face si el o treaba excelenta la chitara. Prima piesa, cea care imprumuta numele albumului, este poate cea mai buna, si ramane o piesa de referinta pentru inceputul anilor 90 de la noi. Refrenul este foarte catchy. Influentele folclorice nu puteau lasa indiferenti pe fanii trupelor ca Phoenix, iar pe de alta parte instrumentatia ii castiga pe fanii heavy-metal. Piesa Ana este mai comerciala, o balada fara prea mari pretentii insa care a avut succes la public. Buletin de Stiri se intoarce la o abordare mai metal, vocea lui Kempes iesind din nou la rampa. Piesa se doreste a fi de protest, ca si multe altele din muzica noastra, insa nu convinge. Desigur, in anii de dupa revolutie probabil ca avea o alta rezonanta. Doi prieteni e o piesa care pare a avea un caracter personal (fiind vorba de tatal unuia dintre membri), insa din punct de vedere muzical e sub nivelul albumului…cu cateva clase. Nici despre Portile de fier nu se pot spune prea multe, un instrumental nu foarte inspirat, si ca sa fim sinceri, destul de plictisitor, desi in ton cu albumul. 1989 e o noua piesa reprezentativa pentru perioada respectiva, desi nu prea seamana cu ceea ce canta Cargo, mai ales ca ritm, intrerpretarea lui Kempes facandu-ne insa sa uitam acest lucru. Urmatoarea piesa, Batacanda, e una dintre preferatele folkistilor montagnarzi de la noi. Din nou, Kempes face one-man-show. Ca sa fim sinceri, trupei asteia i-ar fi fost mult mai greu sa iasa din anonimat fara acest vocalist si timbrul lui inconfundabil. Brigadierii, desi o preluare, este o noua piesa clasica pentru perioada in care se incadreaza, cu accentele sale muncitoresti cu refrenul extrem de fredonabil, si finalul ironic fata de fostul regim. Barar isi arata si el clasa la chitara printr-unul dintre cele mai reusite solouri ale sale. Cat despre Erata, e o piesa cu un ritm mai alert decat media Cargo, insa destul de neinteresanta din toate celelalte puncte de vedere.
Un album clasic al rockului romanesc de la inceputul anilor 90, care ii prezinta pe Cargo ca una dintre putinele concurente ale trupei Iris , pe bransa aceea de muzica dezvoltata la noi pe modelul heavy metal, fara a fi metal cu adevarat (mai degraba hard rock). Cateva momente de glorie, care aveau sa dea nastere unei noi legende in rockul romanesc, insa si multe momente de mediocritate, toate tinute insa impreuna de vocea speciala a lui Kempes. Calitatea inregistrarii, desi execrabila, nu poate sa nu nasca nostalgii pentru cei care au trait vremurile alea.
Piese remarcate: Povestiri din gara, Buletin de stiri, Batacanda, Brigadierii
Rating: 7,7/10

… Este “de vinzare” acest disc ? Va propun un pret interesant.
Cu stima.
… sau altceva in schimb.
Cordial.