R.A.C.L.A. – Cei care te calca pe cap (1997)

suferinzi, in jurul meu vad numai suferinzi ca mine, parca alerg printre oglinzi

Tracklist:

1. Suferinzi
2. Templul Suferintei
3. Recidivisti (feat. R.A.N.-S.)
4. Ologii Mintali
5. Skit
6. Meloterapie La Nervoticus Anxios
7. E Foamete…
8. Anarhia (feat. Cargo)
9. Cei Care Te Calca Pe Cap
10. Estenest
11. Zecimale (feat. Getto Daci)
12. Aducere Aminte
13. La Fix
14. Zero
15. Lucidarta

Hip-hopul romanesc este ceva fascinant. De chestia asta m-am convins, in ciuda faptului ca nu sunt un mare fan al genului. Poate ca mi se pare mie, insa cred ca intr-o anumita masura e singurul gen muzical importat de peste ocean care a fost asimilat in mod extrem de natural in cultura urbana de la noi. Adica, pana si trupe ca BUG mafia au (sau mai bine zis AVEAU) un iz de autenticitate. Poate pentru ca ghetourile de la noi sunt la fel de autentice ca ale lor?

Genul a intregistrat un mare “boom” in popularitate odata cu aparitia postului  “atomic – tvklumea” la sfarsitul anilor 90. Trupe precum BUG mafia si La Familia au devenit idoli pentru milioane de “baietasi” si “baietei”. Insa multi uita de unde a pornit totul. Si totul a pornit de la RACLA. In 95 aparea primul album de hip-hop romanesc: “Rap-sodia efectului defectului”, datorat celor doi frati, Rimaru si Clonatu.

In 97 cei doi lanseaza al doilea album, care poate fi considerat fara nici o grija unul dintre cele mai bune produse ale hip-hopului autohton. Impartit in 2 parti: prima este o metafora cutremuratoare pentru romania pre/post decembrista si reprezinta punctul culminant al trupei pe plan artistic, dupa parerea mea. Cuvintele sunt puternice si “lovesc adanc” (asa cum spun si ultimele litere din numele trupei). Piesa remarcata e “Templul suferintei”, care descrie un tablou mai sumbru si mai macabru decat ceea ce multe trupe black metal au reusit vreodata. Numele tarisoarei noastre nu e mentionat nici o secunda pe parcursul ei, insa e mai mult decat evident pentru orice roman care a trait in tara asta in ultimii 15 ani, despre ce e vorba. Celelalte piese sunt mai putin metaforice si mai la obiect, insa descriu aceeasi realitate cotidiana vecina cu agonia din perioada de “tranzitie” (“Suferinzi”, “Recidivisti”, “E foamete”). Nu cred sincer ca vreun artist al perioadei a mai reusit sa o surprinda la fel de bine.

Cea de-a doua parte a albumului e rezervata “initiatilor” si se refera in mare masura la probleme intestine ale rapului romanesc. Piesa “Zecimale” se remarca prin punerea la zid a hip-hopperilor fara nimic de zis, BUG mafia fiind nominalizati, cu ani buni inainte sa ajunga un fenomen comercial.

Un alt punct forte al albumului il reprezinta colaborarile cu alti artisti. Vexxatu si cativa Ghetto-Daci au aparitii inspirate. Si sa nu uitam piesa care pentru noi e echivalenta cu “Walk this way” varianta Aerosmith&Run DMC. e vorba desigur de “Anarhia”, colaborarea RACLA-Cargo, care suna destul de bine. Nu se ridica la valoarea lirica a altor piese RACLA dar are meritul de a fi creat un precedent,  preluat de Vita de vie, Luna Amara, Parazitii etc.

Eu as recomada acest album oricui este interesat de o introducere in hip-hopul romanesc. Nu ala de l-am vazut noi pe tvklumea cand eram pustani, ci ala adevarat.

Rating: 8/10