Acesta este albumul de debut al lui Peter Steele şi “gaşca” lui.
- “Unsuccessfully Coping with the Natural Beauty of Infidelity” – 12:39
- Anorganic Transmutogenesis (Synthetic Division)
- Coitus Interruptus
- I Know You’re Fucking Someone Else
- “Der Untermensch” – 8:54
- Socioparasite
- Waste of Life
- “Xero Tolerance” – 7:45
- Type “A” Personality Disorder
- Kill You Tonight
- Love You to Death
- “Prelude to Agony” – 12:14
- The Truth
- God Love Fire Woman Death
- Jackhammerape
- Pain (Is Irrelevant)
- “Glass Walls of Limbo (Dance Mix)” – 6:41
- “The Misinterpretation of Silence and its Disastrous Consequences” – 1:04
- Venus: Contrary Motion
- “Gravitational Constant”– 9:14
- Unjustifiable Existence
- Acceleration (Due to Gravity) = 980 cm-2 sec
- Antimatter: Electromechanical Psychedelicosis
- Requiem for a Souless Man
După cum se vede, albumul conţine piese puţine, dar lungi – o caracteristică a acestei trupe, am putea spune. Titlurile dau o alură intelectuală şi acest lucru se observă şi în interiorul melodiilor, care au nişte versuri mai răsărite şi inteligibile. Aici e amprenta lui Peter Steele (voce, bass), care şi-a găsit inspiraţia în propria viaţă şi care e compozitorul întregului album. Aş încadra albumul într-un industrial-gothic metal. Temele, recurente şi în următoarele albume, sunt sexualitatea, moartea, violenţa fizică, chestiuni de ordine socială şi morală (infidelitatea, de exemplu). Multitudinea de efecte şi sample-uri, prezenţa muzicii de orgă (element gotic prin excelenţă) şi a corului de bărbaţi (inclusiv a capella), precum şi raritatea solourilor, creează mai mult o muzică de atmosferă decât o demonstraţie de virtuozitate.
Prima piesă este o simfonie hard, lungă, dar cu multe pauze de respiro, cu nişte versuri bine susţinute muzical. “Pauzele” completează dialogul cu trecutul, iar pasajele de orgă constituie un laitmotiv blasfemiator. Întinderea piesei e potrivită pentru agonia suferindă a eului înşelat, în cazul acesta. A doua piesă creează o atmosferă de “criptă” industrială, ritmul apăsat, de bătăi de ciocan alternând cu pasajele protestatare, care gonesc. În piesa a treia se observă furia masculină, Steele urlând versuri precum “and now you die!” sau “I’ll kill you tonight!”. În piesa a patra, stările animalice de teamă şi ură sunt la apogeu. Melodia consumă o procesiune de mutilare a femeilor, cu un ritm greoi, ca mişcările unui căpcăun, făcând trimitere la ritualuri religioase sau oculte. Steele are din nou voce de bas. Un pasaj din piesa a cincea mai calmează lucrurile, dar ajunge în crescendo la târât de lanţuri, curenţi de aer care vâjâie, respiraţie de monstru şi plesniri de bici. Groază totală, pe fondul căreia Steele intonează liniştit melodia morţii instaurate. Piesa a şasea, aşa cum sugerează şi titlul ei, îndeamnă la tăcere. Ultima piesă furnizeză un deznodământ sub forma unui monolog în stilul primei piese.
Deocamdată, “Slow, Deep and Hard” rămâne pentru mine cel mai bun album Type O Negative.
Levantul
subscriu la parerile tale. eu as merge mai departe si as spune ca e unul dintre cele mai bune albume de muzica “grea” din anii 90. e foarte greu de incadrat ca gen pentru ca e practic o amestecatura de gothic, thrash, hardcore, industrial si chiar..ambiental. iar nihilismul pe care il degaja de la un capat la celalalt il face apropiat chiar si de grunge-ul atat de la moda in momentul respectiv. aceasta varietate il face si mai valoros, intr-o perioada de relativ conformism muzical. un lucru e clar: oamenii aia se simteau bine si aveau chef sa faca muzica, neluandu-se insa nici foarte in serios.
varietatea se aplica si la modul cum poate fi privit materialul, inclusiv ca un album-concept (incursiune in mintea unui psihopat?). titlul albumului face legatura intre cele 2 teme care merg mereu mana in mana aici, sexul si moartea..iar aceasta e tema de reflexie pe care o propune.